Acum ceva vreme, făcând ceea ce fac zilnic, adică o revistă a presei internaţionale pe subiectele legate de românii din întreaga lume, am dat peste un articol din „Times of India”. Era clasica poveste de succes a unui start-up “născut” de tineri antreprenori şi preluat de o mare companie. Numai că eroina principală era o româncă de-a noastră, Cristina Maiorescu. Iar respectivul start-up funcţiona în domeniul mâncării sănătoase. Am parcurs fascinată povestea ei şi am decis să o contactez pentru un interviu. Pentru că fondatoarea Kristys Kitchen are enorm de multe aventuri de povestit şi multe lecţii de suflet şi de curaj pentru noi toţi. Pentru că pasiunea şi determinarea, îndrăzneala şi dorinţa de a face lumea un loc mai bun nu cunosc frontiere. Şi pentru că a venit timpul ca noi, românii, să învăţăm de la cei asemenea Cristinei că avem şansa şi toate calităţile necesare pentru a contribui, cu originalitate şi creativitate, la un viitor global de care nu avem a ne teme. Mulţumesc, Cristina. Fie ca această călătorie a ta să te ducă acolo unde îţi doreşti!

Cristina, reuşitele antreprenoriale şi personale ale românilor în lume ne poartă, de obicei, prin ţări ale Europei sau în Statele Unite ale Americii. În cazul tău, este vorba despre India. Cum s-a întâmplat?

 Adevărat. Şi pentru mine drumul a început la fel. Mi-am început cariera în Finlanda, unde am trăit mai bine de un deceniu. Ca imigrant, am învăţat repede că job-urile bune nu se găsesc online, ci trebuie create. Pentru primul meu job în Finlanda, am bătut literalmente la uşa unei companii, încercând să îl conving pe CEO să mă lase să iniţiez un proiect de dezvoltare al unui port maritim turistic. I-am spus că vreau să lucrez pe gratis până când îi găsesc fonduri de finanţare, îi construiesc portul şi îi măresc afacerea. Mi-a dat un internship neplătit şi masa de prânz. După opt luni de zile, când am finalizat proiectul teoretic, m-a angajat. Am construit portul, cu fonduri de la Comisia Europeană pe proiectul câştigat de mine, scris într-o limbă străină pe care am învăţat-o în opt luni de zile. În 2011, portul nostru a câştigat titlul Portul Anului în Finlanda. Acest ‘bătut la uşă’ ca să îţi faci destinul a fost cea mai timpurie şi importantă lecţie din viaţa mea, care s-a ţinut de mine până astăzi. Aşa am ajuns şi în India, unde mi-am dorit să bat la uşa unui companii indiene care se pregătea să îşi deschidă o filială de cercetare în România. Mi s-a părut fascinant să fac parte din conducerea unui proiect care va crea job-uri pentru români, în România. Am deschis acest centru de cercetare la Cluj-Napoca în 2008.

India mi-a rămas în suflet încă de la prima şedere în 2007, dar şi în minte. Am ‘trăit’ pentru prima dată termenul de comparaţie dintre o economie în dezvoltare—India—şi o economie în stagnare—Europa. Am înţeles rapid încotro se îndreptă India şi cât de stagnantă devenise Europa. Sunt mulţi cei care nu ar fi crezut atunci că economia, salariile şi calitatea vieţii din metropolele indiene vor întrece Europa. Ţin minte privirile sceptice ale colegilor mei europeni, care vedeau o Europă invincibilă şi dădeau puţine şanse Asiei, deşi niciunul nu o vizitase înainte. Eu am avut avantajul să trăiesc diferenţa în prima mea şedere în India, să privesc cifrele economice cu deschidere a minţii şi să înţeleg traiectoria şi potenţialul acestei ţări. Am decis de timpuriu, conştient, că India este spaţiul în care vreau să devin antreprenor şi investitor. Astăzi nu am nici un regret. Întâmplător, unul dintre colegii meu sceptici de atunci m-a contactat recent pentru un job în India. Avea în voce toată fascinaţia pentru Asia de acum. Singura diferenţă: 10 ani mai târziu şi o sumedenie de oportunităţi pierdute.

Din România în Finlanda, apoi în India, cu multe peripeţii presărate prin Africa, Noua Zeelandă şi alte asemenea destinaţii. Cum se face tranziţia, ce minuni ai descoperit pe drum şi de ce îţi este dor? 

Cred că m-am născut cu un suflet de cercetător. Întotdeauna mi-a plăcut să descopăr locuri noi, oameni interesanţi, mâncăruri diferite. Pentru mine nu există o tranziţie, este normalul meu de a fi. Am călătorit extensiv în aproape 50 de ţări din Europa, Africa, Asia, Australia şi Noua Zeelandă, cu un interes avid pentru cultură şi arta culinară a acestor locuri. În Africa, am învăţat de la localnici cum se găteşte la ceaun în junglă, am învârtit la Fufu (un aluat făcut din cassava şi planten) până a asudat grinda—cum zicea bunica—, am descoperit cum se găteşte sănătos cu cereale pe care nu le mai întâlnisem înainte (sorghum, teff, etc.). În Noua Zeelandă, am asistat un trib Maori la prepararea mâncărurilor prin metoda Hangi, folosind doar aburii şi energia geotermală a regiunii vulcanice din Rotorua. O experienţă fascinantă, care te face să simţi cât de frumos putem colabora cu natura, chiar şi în secolul XXI. Îmi aduc aminte, la fel, în Laponia, Finlanda, cum am învăţat de la localnici arta de a supravieţui zile întregi, la -25 de grade Celsius, doar din ce găseam în natura înconjurătoare: peşte prins la copcă pe care ţi-o făceai singură, rădăcini, frunze de zmeură şi Pettu—pâine făcută din făină de brad. Raşchetezi bradul, pui aşchiile într-un prosop şi le baţi cu un buştean până devin făină. Se fac pâinici care se coc la jarul focului. Şi sunt bune, cu gust de brad, de iarnă, aşa cum miroase casa românului de Crăciun. Este fascinant cât de mult avem în jurul nostru şi cu cât de puţin putem trăi. În Asia am descoperit varietatea, în orice sens: cultură, mirodenii, fructe, oameni, etc. Şi cum iubesc varietatea, o parte din sufletul meu a rămas aici. Cealaltă parte a rămas în casa bunicilor de la Sibiu, în care se coceau cozonacii de Paşte şi scovergile duminicile, când se reunea toată familia în jurul mesei, şi aerul mirosea a tihnă şi primăvară. Dacă mi-e dor de ceva, mi-e dor de cum gătea bunica. Pentru că nu mai este astăzi printre noi. Dacă mi-e dor de orice altceva, cumpăr un bilet de avion şi ajung într-o zi. În Rai se ajunge mai greu.

Kristys Kitchen, business-ul dezvoltat împreună cu partenerii tăi, a fost recent preluat de către Cure.Fit. Spune-ne povestea lui. 

Kristys Kitchen a fost o lecţie de antreprenoriat, începând de la concept până la produsul final. Înainte de Kristys Kitchen, am deschis o firmă de consultanţă, specializată pe segmentul food start-ups în India. Timp de doi ani am dat consultanţă unui procent de circa 75% din acest segment de piaţă. Proximitatea faţă de industrie şi înţelegerea problemelor cu care se confruntă m-au ajutat în a le contracara încă de la început. A opera o firmă în spaţiul food-tech, în India de astăzi, porneşte adesea de la o prezumţie greşită—aceea că tehnologia este adevăratul produs şi nu neapărat mâncarea. Accentul se pune mult mai mult pe sistemul de livrare prin web şi App, pe integrarea tech în logistică, etc. şi mult mai puţin pe adevăratul produs: mâncarea. Însă în realitate, pe consumator nu îl interesează cât de competent este back-end-ul sistemului tău tech, pe cât îl interesează cât de gustoasă este mâncarea pe care i-o trimiţi. Pentru mine acest aspect a fost clar de la început. Am înţeles ce lipseşte pe piaţă şi am avut încrederea că pot să creez un produs superior, diferenţiat, care are în centrul său mâncarea, în timp ce tehnologia rămâne doar ca să faciliteze accesul consumatorului şi logistica/transportul la consumator. Viziunea mea în Kristys Kitchen a fost să oferim cea mai gustoasă şi prezentabilă mâncare autentică internaţională în sistem de livrare online din India. Împreună cu cei doi parteneri de afaceri care s-au alăturat acestei viziuni, Sumit Sinha şi Cedric Carvalho, Kristys Kitchen a devenit în scurt timp de la lansare ceea ce şi-a propus. Acceptul pe piaţa indiană a fost fenomenal. În trei luni de la lansare am atins 250 de comenzi pe zi şi o retenţie a consumatorilor de 88%, nemaiauzită în acest segment de piaţă. Calitatea produsului şi nivelul de retenţie al consumatorilor ne-a ajutat să menţinem un nivel scăzut al costurilor de marketing, iar împreună cu un sistem eficient al costurilor operaţionale, am reuşit să devenim profitabili într-o scurtă perioadă de timp. De altfel, Kristys Kitchen, potrivit cunoştinţelor mele, este prima bucătărie cloud din spaţiul food-tech din India care a devenit profitabilă. Succesul produsului nostru pe piaţa indiană a motivat interesul firmei Cure.Fit în Kristys Kitchen. Cure.Fit este o companie care operează în domeniul medicinei preventive, fondată de Mukesh Bansal (ex Head of Commerce Platform, Flipkart, şi fondator Myntra, firmă achiziţionată ulterior de Flipkart) şi Ankit Nagori (ex CBO Flipkart [Flipkart este echivalentul Amazon în India]), finanţată în prezent cu USD 18 milioane. Cure.Fit a achiziţionat Kristys Kitchen la 1 martie 2017, într-o tranzacţie în bani lichizi şi acţiuni. Această achiziţie înseamnă pentru Cure.Fit oportunitatea penetrării segmentului de piaţă al mâncării sănătoase (healthy food) în India.

Aspectul eco pare extrem de important pentru afacerea pe care ai dezvoltat-o.

Da, un aspect de suflet, dar şi o problemă dificilă de rezolvat în India. De altfel, Kristys Kitchen este primul sistem de livrare online de mâncare din India care a reuşit să introducă 100% ambalaj ecologic, 0% plastic.  Ambalajul/cutia Kristys Kitchen în care se livrează mâncarea la domiciliu este confecţionată din bagasse (pastă din trestie de zahăr), 100% biodegradabilă. De asemenea, am creat prototipul unei cutii de 50 ml din hârtie, capabilă să livreze sosuri la temperaturi ridicate, fără ca hârtia să fie întărită cu linie interioară de plastic. Tacâmurile sunt din lemn sau confecţionate din corn starch (amidon de porumb). De asemenea, am eliminat orice strat de ambalaj în exces, ca de exemplu pungi de hârtie, învelitori de hârtie etc., ca să minimalizăm consumul. Trăind aproape de natură, atât în România cât şi în Finlanda, îmi este greu să accept poluarea, şi cu atât mai mult, să mă ştiu parte din această problemă. Am decis conştient să devin o parte din soluţie. În fiecare zi, 35.000 de ambalaje de plastic din segmentul livrării de mâncare online din Bangalore ajung în gunoi. Contribuţia mea s-ar fi ridicat curând la 10.000 de ambalaje pe zi, o idee cu care nu aş fi putut trăi. În prezent, în India, piaţa ambalajul ecologic este incipientă. Ambalajele din bagasse nu au capace rezistente care să prevină scurgerile, prototipurile la comandă sunt greu de realizat atâta timp cât nu există un interes în masă şi producătorul nu vede o oportunitate de a vinde în volum, plasticul este considerat ieftin, accesibil şi funcţional. În Kristys Kitchen, am lucrat cu producători de bagasse din Marea Britanie pentru a introduce ambalaje/cutii cu capac rezistent pe piaţa din Bangalore. De asemenea, am lucrat pe prototipul nostru în hârtie, împreună cu producători locali, pentru a crea cutiile de sosuri şi dressing-uri. În prezent, suntem singura companie din India în segmentul nostru care a reuşit să introducă 100% ambalaj ecologic în livrare. Suntem foarte mândri de produsele Kristys Kitchen, de la ceea ce punem pe masa consumatorului până la ceea ce ajunge în gunoi.

Ai planuri de business care includ şi o “călătorie” inversă, din India către Europa?

Cred că deja am făcut-o în 2008, când am deschis centrul de cercetare din Cluj-Napoca pentru firma indiană Evalueserve. A fost pentru prima dată după plecarea mea din România când am revenit în ţară pentru un an. Este un sentiment frumos, când te întorci să creezi locuri de muncă în România, pentru români. Cum spuneam, un proiect de suflet, care îmi este şi acum drag.

În prezent, ca şi antreprenor şi investitor, consider că Asia are oportunităţi în afaceri mult mai mari decât Europa. Bangalore, de exemplu, este considerat de către JLL Index CMI Global Top 30 ca fiind cel mai dinamic oraş din lume la ora actuală, în timp ce Silicon Valley ocupă locul 3, iar Londra locul 6 în acest clasament. Datorită adopţiei tecnologice şi sectorului IT, Bangalore poartă pe bună dreptate denumirea de Silicon Valley al Indiei. În aceşti ani, consider că mă aflu în locul potrivit, la momentul potrivit.

Există vreun preparat cu influenţe româneşti în meniul pe care l-ai construit pentru Kristys Kitchen?

Da, cel puţin în parte. Mămăliga (şi făina de porumb în general), smântâna, murăturile—le-am folosit ca şi părţi componente ale unor reţete din meniul nostru. Datorită preponderenţei mâncării vegetariene şi a cărnii de pui (în locul vitei şi al porcului) în bucătăria indiană, multe dintre mâncărurile tradiţionale româneşti nu se pretează pentru vânzarea în masă/în volum aici. Însă toţi indienii pe care i-am dus în vizită în România au fost extaziaţi de mici, sarmale şi ciorba de burtă.

Interesant, caşul nostru ardelenesc este paneer-ul indian, folosit în majoritatea reţetelor vegetariene. Însă aici, caşul nu se consumă niciodată crud, se găteşte. Gustul caşului gătit este atât de diferit, încât nu am realizat ani buni că paneer-ul indian este caşul ardelenesc. De asemenea, salata de vinete este identică cu cea din India! Cine ar fi crezut!

Atunci când vine vorba despre bucătăria indiană, europenii şi-o imaginează ca fiind nu doar aromată, picantă şi colorată, ci şi săracă în calorii, cu o mulţime de opţiuni vegetariene şi vegane.  De unde până unde o nişă, în Bengaluru, pentru mâncarea sănătoasă cu influenţe europene?

Mâncarea vegetariană tradiţională indiană nu este atât de sănătoasă, este o prezumţie greşită. Este sănătoasă din punctul de vedere al ingredientelor naturale folosite, fără conservanţi alimentari, al gătitului proaspăt etc. Însă din perspectiva caloriilor, al grăsimilor (lipide) şi carbohidraţilor (glucide), mâncarea vegetariană tradiţională indiană nu poate fi numită sănătoasă. Se găteşte cu mult ghee (unt clarifiat), brânzeturi, orez, făină, zahăr. De multe ori este o mâncare grea, fără echilibru nutriţional. În acelaşi timp, India ocupă locul 3 în lume la diabet, iar bolile cardiovasculare sunt cauza numărul 1 a mortalităţii în India. Mâncarea neechilibrată şi viaţa sedentară sunt cauzele principale ale diabetului şi bolilor cardiovasculare din India. Viziunea noastră nu este să fim doar o nişă pe piaţa din Bangalore, ci să devenim leaderul de piaţă în mâncare sănătoasă din India. Achiziţia Cure.Fit ne aduce acces la capital pentru a ne extinde rapid în Bangalore şi în alte oraşe din India. Deoarece ne dorim să îmbunătăţim starea de sănătate a cât mai multor oameni, noul nostru brand, Eat.Fit, introduce pe lângă bucătăria europeană, şi pe cea indiană.

Kristys Kitchen a operat de la început pe două segmente: cel al mâncării autentice internationale—cu mâncăruri şi reţete provenite din cele 40+ ţări în care am călătorit şi experimentat bucătăriile locale—şi cel al mâncării sanatoase—bucatarie universală, reţete echilibrate caloric sau dedicate să îndeplinească o anumită funcţie, precum slăbit, suplimentare de proteine, de vitamine şi minerale, etc. Noul brand, Eat.Fit, va combina cele două segmente, creând mâncare sănătoasă, atât autentic internaţională, cât şi din bucătăria locală.

Care e reţeta ta preferată din bucătăria indiană? Dar din cea finlandeză? 

Iubesc palak paneer-ul. Acum că aţi aflat că paneer-ul nu este altceva decât caşul nostru de acasă, puteţi să încercaţi această reţetă indiană oricând în România. Cred că este interesant pentru români să experimenteze gustul caşului gătit, nu doar crud.

Din bucătăria finlandeză, iubesc tot ce ţine de pâinea de secară (rye bread) şi preparatele cu secară. Extrem de gustoase şi sănătoase. De asemenea, somonul şi salatele. Este foarte uşor în Finlanda să ai acces la mâncare sănătoasă. Atâta doar să îţi placă.

Dar primul lucru pe care îl mănânci atunci când te întorci în România?

Ah, sper că nu te aştepţi la o listă de mâncăruri sănătoase aici!  🙂 Pentru mine România este o bucătărie a sufletului, poftesc la zacuscă şi gogoşari muraţi, la smântâna de ţară, la scovergi şi cozonaci, la gustul copilăriei.

Orice drum are suişuri şi coborâşuri, curbe strânse şi lungi porţiuni plate, monotone. Care e cea mai importantă lecţie pe care ai învăţat-o de-a lungul parcursului tău de până acum?

Sunt atât de multe lecţii importante pe care le-am învăţat. Una dintre ele:

Am învăţat că termenii de ‘carieră’ şi de ‘stabilitate’ nu trebuie interpretaţi ca acum 50 de ani. Nu trebuie să ţinteşti la o carieră stabilă şi unidirecţională, trebuie să îţi dezvolţi aptitudini şi cunoştinţe diverse, pe care să poţi să le pui în practică la locul şi la timpul potrivit. Dinamismul economic în care trăim aduce cu el oportunităţi incredibile. Din nefericire, se poate ca aceste oportunităţi să nu fie prezente la timpul şi în locul în care trăieşti. Profesii care erau considerate de succes ieri nu mai sunt considerate de succes astăzi. Ca să îţi faci singur drumul tău în viaţă şi succesul tău propriu, trebuie să fii la fel de dinamic precum timpurile în care trăieşti. Trebuie să fii deschis la a învăţa o nouă aptitudine, a-ţi schimba cariera, a explore oportunităţi în alte ţări, a te deplasa la locul şi la timpul potrivit oportunităţilor, şi a accepta schimbarea. În viaţa mea am construit un port, am predat în învăţământ, am lucrat în bucătării, am consultat multinaţionale şi start-up-uri, am deschis două start-up-uri, am studiat dreptul, economia şi artele, sunt fotograf profesionist, designer, am călătorit în 40+ ţări, vorbesc 5 limbi străine şi înţeleg 12. Consider că astăzi sunt unde sunt datorită dinamismului meu şi al timpurilor în care trăim. Şi este fascinant! Avem oportunităţi pe care generaţiile anterioare nu le-au avut, avem libertatea de mişcare şi libertatea de informaţie. Astăzi avem atât de mult. Putem face atât de mult cu viaţa noastră.

 

 

Write A Comment


The reCAPTCHA verification period has expired. Please reload the page.