De multe ori, în mediul profesional sau de afaceri, am avut ocazia să întâlnesc doamne sau domnişoare îmbrăcate, cum să spun, original. Cel puţin pentru acele circumstanţe. Bine pregătite, inteligente, plăcute, însă puse în dezavantaj de ţinuta pe care o purtau. Exemple? Într-un minister: planturoasă blondă, purtând o fustiţă din satin roşu şi o bustieră neagră, de hangiţă din cupletele deocheate de epocă. La o bancă: tânără superbă, compromisă de nişte catalige de inspiraţie portuară, de o minijupă invizibilă şi un exces de gene false, intens rimelate, în miez de zi. Într-un birou de relaţii cu publicul al unei instituţii: funcţionară în pragul vârstei de pensionare, cu bluză din voal prin care se vede un sutien consistent şi cercei ca nişte decoraţiuni de Crăciun. V-aţi întâlnit şi voi cu astfel de situaţii, ca să nu zic personaje, şi aţi simţit aceeaşi jenă, aceeaşi părere de rău. Pentru că singura şi…
