Placinta de coliba, va sa zica cottage pie

Bucurestiul este, veti fi de acord cu mine, un oras care te poate umple de nervi.  Il adoram, il pozam, il populam cu amintirile noastre, il traim, dar ne mananca zilele. In ultima vreme, imi petrec o buna parte din zi in masina, fataindu-ma de colo colo. Asa ca am devenit hipersensibila, alergica chiar, la treaba asta cu politistii care sunt ni vu ni connu pana cand nu apare o coloana oficiala.  Sau pana cand nu da interesul national ordin sa puna de niste teancuri de amenzi.

OK, politia romana s-a slefuit, a capatat o fata mai amabila si mai profi, nu mai e o trauma interactiunea cu un agent de circulatie.  Pot recunoaste ca – de cele mai multe ori – respectivul agent are dreptate atunci cand te opreste.  Ar fi si ciudat sa nu fie asa  in capitala tarii unde nicio regula nu e regula, ci doar rezon pentru exceptie. Insa ma sacaie si ma frustreaza teribil momentul ala in care buricul orasului se umple de politisti de la brigada rutiera. Pur si simplu adulmeci in aer apropierea girofarurilor. E un freamat inconfundabil, o febrilitate aparte in gesturile si tignalele lor.  Cam ca in „Acceleratul” lui Toparceanu: „Si deodata, dintre dealuri / Se desprinde larg un zvon / Departat si monoton, / Ca un murmur lung de ape / Revarsate peste maluri… / Creste-n lunca, mai aproape,  / Umple vaile vecine / De rasunet mare… / Vine!…” .  Vvvvvvuuuummm! Si trec – una, doua, trei masini cu cine o fi in spatele geamurilor fumurii.  Si urmeaza momentul ala de suspense, de paranteza, ca dupa un cataclism. Apoi……. gata.  Domnii de la circulatie dispar incredibil de repede, ca prin magie.  Traficul navaleste din nou in matca prea ingusta.  Corul de claxoane, scrasnetul de frane si de injuraturi reincepe.

Pfff, ma uit la intro-ul asta fara sfarsit si imi dau seama cca v-am luat foarte pe ocolite.  De la Parlament spre Cotroceni si pana la Palatul Victoria.  Cand tot ce voiam era sa va povestesc despre o placinta. Pe care am facut-o intr-o zi cu frig si cu draci pe traficul imbarligat din Bucuresti.

Ingrediente

1 kg carne de vita tocata

1,5 kg cartofi, curatati si taiati cuburi

1 lingura de ulei vegetal

1 ceapa mare tocata

3 morcovi curatati si taiati cubulete

3 tije de telina tocate

3 catei de usturoi tocati

400g pulpa de rosie

400 ml supa de vita / legume limpede

3 linguri de ketchup

3 – 4 linguri sos Worcestershire

putin tabasco (dupa gust)

sare, piper negru proaspat macinat

1 lingura de frunzulite de cimbrisor proaspat sau 1 lingurita de cimbrisor uscat

100 ml lapte

50g unt

nucsoara proaspat rasa

Mod de preparare

1. Incinge o ditamai tigaie care nu lipeste (ceramica e a mai buna). Pune carnea tocata la rumenit pe un foc potrivit (haha, rima!!!), separand bucatile mari cu furculita, ca sa nu ramana tot felul de guguloaie.  Scoate carnea pe o farfurie sau platou si pune tigaia din nou pe foc.
2. Cartofii merg la fiert in apa rece cu putina sare.  Sa dea in clocot, apoi micsoreaza focul si lasa sa fiarba  ca pentru piure.
3. Toarna uleiul in tigaie, sa se incalzeasca. Adauga ceapa si las-o timp de 5 minute, amestecand usor, pana cand devine translucida.  Adauga acum morcovul si telina.  Inca 5 minute pe foc. Adauga usturoiul.
4. Dupa alte cateva minute, intoarce carnea in tigaie, peste legume. Toarna deasupra supa limpede si lasa sa fiarba la foc mic cam 10 minute. Toarna si pulpa de rosii, ketchup-ul, sosul Worcestershire,  tabasco-ul si cimbrisorul.  Amesteca bine, gusta, potriveste de sare, piper negru si tabasco. Tot la foc mic, lasa sa fremete, amestecand din cand in cand, circa 30 minute, pana cand mai scade sosul.  Da deoparte.
5. Cand cartofii au fiert, scurge-i si pregateste un piure olecuta mai moale, cu laptele, untul, nucsoara si sare dupa gust.  Atentie la nucsoara: daca exagerezi, totul devine amar.  Un praf generos e suficient.
6. Preincalzeste cuptorul la 190 grade Celsius.
7. Ia o forma termorezistenta de sticla sau ceramica. Intinde amestecul de carne tocata pe fundul formei, in strat uniform. Asterne deasupra stratul de piure de cartofi, netezind frumos suprafata. Presara cateva cubulete de unt.
8. Da la cuptor pentru 20 de minute. La final, 5 – 10 minute pe grill, sa se rumeneasca frumos crusta.
9. Scoate din cuptor, pune pe masa si ai rabdare.  Tic-tac, tic-tac. La nevoie, da-ti cu lingura peste degete, ca placinta miroase atat de bine, dar este ingrozitor de fierbinte! Cand s-a mai racorit, pune-ti in farfurie o pooooortie uite-asaaaaa, arunca alaturi niste castraveti acriiii rau (in saramura, evident). Si pofta buna!

Asta e cottage pie = placinta de coliba.  Pentru ca  – la inceputurile ei – se prepara cu tot felul de resturi de carne si era mancata de saracii care traiau in bordeie si cultivau de zor cartofi. Cu reteta si cu povestioara de final, nu-i asa ca ati uitat de povetea cu politistii de la circulatie care fac loc coloanelor oficiale prin Bucuresti? Ca eu una am uitat demult.  Pana maine, cand ma duc iar in oras.