Viata is a bitch, uneori. Te trezesti dimineata cu un plan din ala bun, solid, cu care nu ti-ar fi rusine sa te prezinti la Judecata de Apoi. Un plan de om organizat, care vrea sa isi bifeze problemele de pe bucket list si sa faca pe toata lumea din jur fericita. Vine viata sau divinitatea sau cine vreti voi, se uita la planul tau si face atat: „ha!ha!ha!”
Asa au decurs lucrurile si in cazul planului meu cu dovleceii. M-am decis, dupa cum stiti, sa le dau sansa sa fie primadone in meniul zilei. Am vrut sa fac pace cu ei. Dovleceii – cap de dovleac! – nu si nu. Cum am gatit trei, s-a mai trezit unul: „alo, doamna, o secunda! ziceati ca s-a terminat cu retetele cu dovlecei for a while?” NOT, vorba lui Borat.
Ce poti face in astfel de situatii? Limonada din lamai si o supa verde din dovlecel. Plus alte verzituri: broccoli, o mana de frunze de spanac, niste mazare and so on. Ca tot a navalit frigaraia peste noi.
Ingrediente
1 dovlecel, taiat in cubulete
1 capatana de broccoli, curatata si desfacuta in buchetele
3 tije de telina
400g mazare congelata
1 ceapa mare, tocata
1 radacina de patrunjel, taiata in cubulete
1 pastarnac, taiat in cubulete
1 mana de frunze de baby spanac
1,5 litri de supa limpede de legume
2 linguri ulei vegetal
50g unt
sare, piper negru proaspat macinat, chilli flakes
o mana de arpagic verde si frunze de menta proaspata, tocate
Mod de preparare
- Intr-o oala, incalzeste o lingura de ulei. Pune sa se inmoaie ceapa tocata, patrunjelul, pastarnacul si jumatate din dovlecel. Lasa cam 5 minute la foc potrivit, apoi adauga supa de legume si jumatate din mazare. Mareste flacara, sa dea 2 – 3 clocote, apoi lasa sa fremete inca 5 minute, la foc mic.
- Dupa ce s-a racorit, pune baza de supa – in cel putin 2 transe – in blender si mixeaz-o pana cand e omogena si spumoasa.
- Toarna la loc, in cratita.
- Intr-o tigaie, incinge restul de ulei . Pune sa se inmoaie si sa se rumeneasca un strop tijele de telina tocata si buchetelele de broccoli. Acopera cu un capac, sa se patrunda si la abur,
- Pune legumele din tigaie in oala, adauga restul de dovlecel si de mazare. Lasa sa fiarba 5 – 10 minute la foc potrivit, pana cand toate legumele sunt fierte, dar inca crocante si verzi. Nu vrei verdele ala urat, de vopsea de ulei pe perete de spital, vrei verde proaspat, crud.
- Ia de pe foc, adauga untul taiat cubulete si spanacul taiat fasii, plus arpagicul si menta proaspata tocate. Amesteca bine, sa se infuzeze aromaticele si sa se topeasca untul. Gusta si potriveste de sare si piper negru, Presara deasupra fulgi de chilli sau putina boia, in functie de cat de iute vrei sa fie supa. Serveste fierbinte, cu putina zeama de lamaie.
Va sa zica, supa verde. Buna si pentru ca totul se festeleste afara: vremea si vremurile. Sa tot stai sa mananci un bol mare pe canapea, uitandu-te la reluari din „Friends””.
21 Comments
hmmm
întâi îmi fac, pun burta la cale şi după aia comentez despre chilli şi mentă, ok?
:))
facut, mancat, placut? 🙂
ps
am uitat să confirm: viaţa is a bitch, da da da.
aaaa, pe ritmuri muzicale deja – bineee! 🙂
De dovleci cu lapte ştii? Am scris dovleci, nu dovlecei, daaa?
Şi mai ia aşa, de control … tăbârcă de dovleac? Şi mai am!
În rest, numai de bine, imi plac foarte mult farfuriile tale, alea cu model.
Zic şi de gust, dar numai după ce gust!
Cele albe dau oricum bine pe pixel, pentru că dacă e ciorbă, e şi culoare.
dovleci cu lapte? tabarca de dovleac? no idea 🙂 dar astept info si know how.
zici la bascalie de farfuriile mele cu model? 🙂 sunt mostenire de familie! 🙂
Eu, bascalie … Apa si untdelemnul!
Fac pariu ca nici cand au fost noi culorile erau tot asa palide, nu trebuie sa-ti sara in ochi rosul trandafirilor si verdele frunzelor desenate (emailate, mai precis) pe farfuria din episodul I al dovlecilor. Plasarea pe contur e discreta, dar si utila, fiind totodata granita dintre preaplin si varsatul ciorbei pe fata de masa. Ideea de pastelat se rasfrange si asupra gustului continutului, ceea ce da o senzatie de echilibru si, in final, satietate si satisfactie.
A propos de preaplin, pe la vreo 3-4 ani am vrut odata sa-mi torn eu SINGUR in farfurie niste lapte batut. Bunica m-a rugat s-o las pe ea, neavand incredere ca am inteles notiunea de limita. Bunicul m-a incurajat si a rugat-o sa ma lase sa ma descurc singur (asa trebuie, nu? Odata si-odata tot trebuie sa faci lucrurile singur.) Si m-a lasat. Am turnat TOT laptele din borcanul de 3 L intr-o farfurie. Abia atunci am realizat ideea de limita.
Si DA, imi plac si cele albastre … imi aminteste de motivele grecesti. Grecii gatesc cu mult gust, am probat in vara asta, in Rhodos, fix inainte de marea imigratie.
Nici aici n-am editor??!
Era asa: Fac pariu ca SI cand au fost noi, culorile erau tot asa palide …
dupa cum ziceam, de la stra-mama-mare. pe doscul aleia cu floricele scrie ceva cu Queen Victoria 🙂 iar cele cu motive grecesti sunt dintr-un fel de piatra – de-aia or fi si rezistat atat 🙂
Queen Victoria? Il stiu, e un faimos vas de croaziera. L-am vazut in Rhodos, in iunie, anul asta. Cred ca pe 18-19.
Dupa o vizita la mama acasa, de documentare temeinica, vin cu tabarca si dovlecii cu lapte. Abia astept sa te umilesc :)))))
si eu, imi dresc sa fiu umilita cu dovleci :))
matrixe,
vezi ce pui în taraba aia şi în ce reţete mai dai, că eu îs cu poliţia gustului pe aici şi doar mă cunoşti.
de fapt, până nu rezolvi cu patul ăla pe ipotenuză, eu zic să dormi într-un hamac şi doar să cugeţi. 🙂
Mi-am gasit beleaua cu tine si cu patul ala. Ti-am explicat cu lux de amanunte cum pica piciorul perpendicularei la fix, dar degeaba. Nu mai bine intreaba-l tu pe Nea Maxim cu a fost si sa-ntamplat? Sa ma spal odata de pacate. Ia d-aci:
http://www.zona3d.ro/work/2010/mihai_maxim_design_industrial/01interviu_mihai_maxim_designer.htm
Si zi-mi cat mai tin urzicile alea? Iar in Cismigiu unde, cand. Asa-mi trebuie daca ma bag cu oltencele:)))
Smaranda. nu ştiu ce ceas ai la blog dar văd că ne întinereşte cu 3 ore. Nu am putea avea unul mai eficient, în urmă cu măcar 5 ani ?
verific si va imbatranesc la loc 🙂
Eu ma tin bine, parerea mea. Cedez timp in favoarea lui Agnes, asa, ca o atentie, poate nu face pe mastarsefa cu mine. Am aflat cum e cu tabarca, vi-o spun mai la vale, sa nu va vina ideea s-o faceti pentru seara. Dovleacul mai concentrat se lasa mai greu digerat, mama dixit.
In care dimineata ne-o spui? 🙂 Anul asta?
Mai intai sa se lamureasca Agnes cu patul ala. I-am dat kink-ul cu nea Maxim si tace chitic. Mi se pare suspect!
Sper că voi nu stăteaţi după mine… 🙂
Nu stric eu armonia de aici, matrixe, ca să-ţi răspund cu patul ăla.
Şi nu mă uit la nici un link, că n-am răbdare, aştept desenul tău sau reţeta cu dovlecei, ca să am carne de tun.
uite, poftim, cu carne de tun n-am gatit niciodata. 🙂 aveti vreo reteta?