Azi a fost o minunată zi de octombrie. Specială prin faptul că am reușit să îmi curăț blogul de tonele de spam, să deretic, să aerisesc și să actualizez prin toate ungherele sale. Și tot astăzi, aleluia!, iată că reușesc să postez și prima rețetă după muuuuult timp. Este cazul să mărturisesc – mai alaltăieri mi-am făcut o listă mobilizatoare, cunoașteți modelul … „trebuie să mă apuc de sport”, „trebuie să intru la dietă”, „trebuie să fac ordine prin dulapuri”, „trebuie să mă reapuc de scris pe blog”. Hai, că nu e greu de ghicit – înainte de orice altceva, m-am apucat de scris. Și, ca să mă apuc de scris, m-am apucat de gătit. Dacă am gătit, nu am avut – evident – timp de sport și de ordine, însă am avut timp de mâncat. Asta este, mă sacrific. După o supă cremă de țelină și praz, plus o…
Căutam un desert simplu, l-am găsit. Căutam un desert ieşit din obişnuinţele mele, l-am găsit. E uşor, e cât trebuie de dulce, e parfumat şi are farmecul unei mici extravaganţe de sfârşit de săptămână, fără să te ţină ore în şir în bucătărie. Mai multe gastronomii orientale şi-l revendică, însă ceea ce contează este că aduce în bucătărie o atmosferă specială – de parcă dintre oalele de inox şi electrocasnicele moderne te găseşti transportat într-o cuhnie atemporală, populată de tingiri de aramă şi deschisă spre vreo livadă de portocali în floare. Ingrediente Pentru blat circa 16 felii de toast la pachet, în funcţie de dimensiunea formei 1 formă dreptunghiulară sau pătrată din ceramică sau sticlă Pentru sirop 200g zahăr tos fin 1 lingură suc de lămâie 235ml apă 2 linguri apă de flori de portocal sau de trandafir 1 lingură coajă rasă de portocală Pentru cremă 500ml lapte 400ml smântână…
Reţeta o găsiţi aici. Mai jos, o galerie de fotografii cu şi despre aceste gustări perfecte pentru vară. Eu una aş fi apreciat în mod special aceste variante de frozen yogurt, în fiecare început de iulie, când trebuia să organizez ziua copilului meu. (Ce vremuri!). Nu că acuma m-aş da înapoi de la ele – cred că o să am o rezervă permanentă în congelator, pentru situaţii de urgenţă.
Vin musafiri la masă. Tu ştii chestia asta de vreo 3 zile şi totuşi… Totuşi îţi închipui că o forţă supranaturală te va salva din criza de timp pe care o declanşezi stând vreo patru ore în faţa computerului. Şi, în tot acest timp: umblând pe Facebook, scărpinând pisica (ca să nu scriu tâmpenii pe aici), pregătindu-te să îţi cumperi un parfum şi nişte pantofi online, răzgândindu-te de vreo 15 ori, citind vreo 10 reţete ale lui Jamie Oliver care nu au nicio legătură cu prânzul din ziua respectivă, căutând pe o hartă a Mexicului localitatea Guerrero (unde se fabrică, de către o cooperativă de femei, Mujeres de Xochistlahuaca, cea mai bună ciocolată, măcinată de mână, în combinaţie cu zahăr brun şi scorţişoară) şi altele asemenea. Va să zică, isterie maximă. Nervi vărsaţi gratuit pe cine îţi cade sub privire în aceste clipe demente. Căutare frenetică după ALTE reţete, care…
În mod tradiţional, se prepară în tăvi uriaşe de metal, purtate pe cap de vânzătorii ambulanţi din Ierusalim şi din întreg Orientul Mijlociu. Există variante pregătite cu tăieţei de kataif şi altele, mai moderne, care au un blat din firimituri de prăjitură. Se mănâncă intodeauna călduţă, stropită din abundenţă cu sirop auriu şi parfumat, lângă o ceşcuţă de ceai de mentă sau de cafea pregătită la nisip. Iată, aşadar, eroina acestei postări, kodafa de Ierusalim. Ingrediente 200 – 250g couscous 500ml apă fierbinte 175g unt tăiat cubuleţe 1 ou, bătut un praf de sare 400g brânză ricotta sau brânză de vaci grasă, bine scursă 200g mozzarella, dată de răzătoare sau tocată mărunt coajă rasă de portocală 350 ml miere fire de şofran, de 2 – 3 ori cât apuci între degete un praf de scorţişoară 120ml apă 1 linguriţă apă de flori de portocal sau suc de lămâie 90g miez…