Top 5 hoteluri pe care le iubesc

Lista de hoteluri pe care v-o propun nu este un top aşa cum se cuvine. Pentru că am amestecat palace-uri şi hoteluri de reţea, 4 şi 5 stele, după cum m-au mânat nostalgia şi amintirile. Luaţi-l drept un top sentimental, mai degrabă decât unul turistic. Dacă aveţi drum prin regiunile şi oraşele respective, nu ezitaţi. Pe oricare dintre hotelurile acestea l-aţi alege, nu veţi avea surprize neplăcute.

5. Hilton Budapesta

Pentru tot românul care şi-a petrecut o parte din ultimul sfert de veac străbătând Europa cu maşina, Hilton Budapesta a fost şi rămâne un popas ideal pe drumul către Vest. După 10 – 12 ore pe şosele, în special româneşti, înţesate cu camioane, gropi, căruţe, beţivi împleticiţi, vaci, câini, bătrâne cocoşate sub legături de surcele şi curbe fără vizibilitate, eşti rupt. Vezi triplu şi eşti umflat cu băuturi gazoase, chips-uri şi altele asemenea, cumpărate bezmetic de prin benzinării. Tot ce îţi doreşti e un duş fierbinte şi un pat confortabil. Şi ce pat vei găsi la Hilton Budapesta! Cel mai lat, lung şi bun pat în care am dormit vreodată, într-un hotel.
Atenţie însă, nu confundaţi Hilton Budapesta, cel de pe deal, cu colegul lui de reţea din oraş (Hilton City)! Aţi pierde o vedere superbă, o atmosferă de poveste şi un restaurant (sau mai multe) de referinţă.
Construit pe locul unei biserici dominicane de secol XIII, cu elemente de faţadă aparţinând unui colegiu iezuit, Hilton-ul acesta se află în zona Buda, la câţiva paşi de impunătoarea biserică Matthias şi de Bastionul Pescarilor, în miezul cetăţii medievale de pe colină.
Ca să vă dezmorţiţi, puteţi face o mică plimbare de seară, puteţi admira împrejurimile istorice şi puteţi avea fotografii memorabile cu Dunărea şi podurile ei frumos luminate.
Cât despre foame, uitaţi de ea. La restaurantul „Icon”, în afară de superbă panoramă, ai parte de o incomparabilă terină de ficat de gâscă cu ragout de smochine şi vin de Tokai, de o supă gulaş excelentă, de ficat de raţă la cuptor, cu garnitură de mere şi afine ori de un minunat ştrudel cu vişine şi îngheţată de nuci. Stropeşti toate astea cu orice vin bun de Ungaria (lista e lungă).
A doua zi, după un somn de toată frumuseţea, te simţi … cum să zic … european şi eşti gata să îţi continui, cu optimism şi poftă de viaţă redescoperite, călătoria către alte oraşe occidentale.

4. Manos Premier Bruxelles

Am ajuns la hotelul Manos datorită unei reuniuni de afaceri. Era un februarie de Bruxelles, cu o vreme nenorocită, friguroasă şi umedă. A propos, belgienii au mare noroc cu mâncarea – bere bună, fructe de mare cat cuprinde, gauffres şi ciocolată. Nu ştiu ce altceva le-ar putea salva moralul, cu un buletin meteo mai mereu deprimant.
Situat undeva pe lângă Avenue Louise (btw, supershopping în zonă!), Manos Premier este o mare, mare supriza. Arată frumos şi faţada, luminată şi înverzită, însă camerele sunt din altă lume: primitoare, cochete şi decorate cu o mulţime de molbilier şi obiecte vintage. În plus, hotelul are un lobby frumos împărţit, cu o zonă clasică şi una gândită ultramodern, minimalist. Un contrast plăcut ochiului, bine armonizat, care te faci să te simţi binevenit, oricare ţi-ar fi preferinţele în materie de decoraţiuni interioare.
Să vă povestesc puţin şi despre splendidul spa hammam – intim, dar perfect pentru o incursiune vizuală şi senzorială în Maroc. Un mic bazin cu coloane, banchete şi mese de masaj smălţuite, presărate cu perne colorate – un vis din altă lume.
Restaurantul hotelului, “Kolya”, oferă un meniu complex, cu elemente orientale (supa Tom Ka Gai, creveţi la grătar cu tartar de avocado, coriandru, ghimbir şi îngheţată de wasabi) şi tradiţionale (scoicile Saint Jacques cu frunze de sfeclă sau o trilogie de ciocolată cu biscuit speculoos şi infuzie de fructe roşii). Plus vinuri şi beri bune.
În concluzie, întâlnirea de afaceri despre care vorbeam la început a devenit secundară, cu toate că era importantă şi complexă, odată ce am descoperit universul Manos Premier. Nu îmi mai venea să ies! OK, nici chiar aşa. Îmi venea să ies, dar pentru nişte midii în sos de vin alb, pentru nişte bomboane bune şi pentru un incredibil magazin cu mănuşi de toate culorile, din pielea cea mai fină, descoperit în Galeriile Regale Saint Hubert.

3. UNA Hotel Catania

Am ajuns la Catania cu un zbor care a plecat cu noaptea în cap de la Bucureşti. Când am aterizat în Sicilia eram ameţită de oboseală şi de soarele insulei. A fost însă suficient să mă cazez la UNA, să deschid larg fereasta şi să privesc spre Etna, ca să îmi revin.
Amplasat în centrul oraşului, pe una dintre principalele străzi comerciale ale Cataniei, UNA are poate cea mai frumoasă terasă de acoperiş pe care am văzut-o. Nu există ceva mai plăcut decât să bei un suc proaspăt de portocală sau să mănânci o îngheţată, privind peste acoperişuri, către faimosul vulcan.
Camerele de la UNA sunt de un alb orbitor, cu accente de lemn închis la culoare şi de ceramică tradiţională, răcoroase şi odihnitoare după o zi de alergătură turistică.
Lobby-ul şi salonul de mic dejun sunt decorate aşa cum numai italienii ştiu să o facă. Vorbind despre micul dejun, este abundent, divers şi delicios, cu nenumărate produse de patiserie şi fructe locale, plus o cafea ca la mamma ei.
Peste zi, ajungi uşor în tot centru, fie că este vorba despre monumentele oraşului, despre magazine (ai unul imens chiar peste drum, plus un Max Mara la parter :)) ori despre zecile de restaurante şi trattoria din zona. Aaaaa, şi să nu uit de o cofetărie celebră, deschisă în 1897, Pasticceria Savia, aflată la doar câteva sute de metri distanţă, unde poţi mânca cei mai grozavi cannoli alla ricotta şi torroni.
Seara o vei încheia, inevitabil, tot pe terasa Etnea, cu un pahar de prosecco.

2. Danai Resort Nikiti

La Danai am ajuns după un drum infernal cu maşina (drum pe care aproape toţi românii îl cunosc: Bucureşti – Halkidiki, via Sofia). Plus un bonus, pentru că era într-o zi de vineri şi tot Salonicul, cu căţel şi cu purcel, pleca la plajă.
Bine că am ajuns. Am coborât din maşină şi nici nu am apucat să ne dezmeticim, că a şi apărut o domnişoară cu o tavă cu pahare cu şampanie bine frapată. Aşa am ţinut-o cât am stat la Danai. În cameră, ne aştepta o sticlă de vin roşu bun şi o fructieră doldora. Perfect pentru călătorul ostenit.
Au urmat nişte mic dejunuri extraordinare, cu struguri, brânzeturi locale delicioase şi miere de Nikiti. Nişte cine memorabile – sunt patru restaurante, conduse cu mână de fier de chef Herve Pronzato, plus romantica opţiune de private dining, chiar pe plajă. Dacă adaugi la asta ingrediente proaspete, din ferma proprie şi o pivniţă cu peste 1700 de vinuri, majoritatea greceşti, poţi avea o imagine a vacanţei gastronomice pe care o vei petrece fără a părăsi hotelul. Însă ar fi păcat, pentru că în toată zona sunt nenumărate plaje frumoase şi taverne. Pe acestea din urmă le-am preferat la prânz.
Nu voi uita cu una, cu două seara Maria Callas – oamenii de la Danai au mutat, pur şi simplu, întregul bar pe nisip, la malul mării. Ce să vă spun: apus de soare la Mediterana, o sticlă de vin alb sec şi ariile celebrei grecoaice în difuzoare. How can you beat that?
Hotelul nu e ieftin, dar are mai multe opţiuni de cazare, de la camere obişnuite până la vile întregi, trecând prin apartamente cu pergolă şi piscină proprie. Decorul este opulent, însă fără exagerări. Plaja e micuţă, dar suficientă, cu nisp fin, apă calmă şi caldă.
La final, încă o amintire: masajul de care m-am bucurat, pe acoperişul hotelului, în răcoarea şi intimitatea unor perdele fine şi albe de bumbac, cu vedere la marea turcoaz. M-am simţit că o zeiţă.

1. Trianon Palace Versailles

Ahhhh, my absolute favourite. De câte ori pot, mă întorc cu aceeaşi plăcere.
Prima oară, l-am ales pentru că urăsc aglomeraţia şi camerele meschine ale celor mai multe hoteluri pariziene. Am revenit nu doar pentru pacea şi liniştea ferestrelor deschise spre grădinile Versailles-ului, ci pentru tihna burgheză a întregului oraş şi pentru restaurantul „Veranda” al lui Gordon Ramsay.
Trianon Palace este superb decorat. Grădinile sale sunt exemplare. Camerele sunt mari şi confortabile. Serviciile, de excepţie. Piscina underground şi spa-ul Guerlain sunt un vis, mai ales pentru doamne.
Iar bucătăria scoţianului care a decis să se pună cu francezii, fenomenală. Toată, începând cu pâinea delicioasă şi untul de Bretania la temperatura perfectă, ajungând la foie gras-ul în două variante (cu tartă de pere / cu raţă afumată şi Sauternes) şi incheiand cu pralina de ciocolată şi bezea, servită cu pară coaptă şi coacăze negre. În cazul în care ai decis să te destrăbălezi, ai şi opţiunea de a alege the Chef’s table, cu vedere la bucătărie, pentru un meniu de degustare cu 8 sau 12 feluri.
Desigur, nu eşti în Paris şi, dacă ai venit să vezi Oraşul Luminilor, vei face un efort să te deplasezi. Iţi ia cam o oră să ajungi în centru. Însă, în cazul în care ai bifat capitala franceză de pe bucket list, poţi avea o vacanţă extraordinară doar la Versailles.
În afara palatului în sine, cu grădinile de tot felul, anexele, muzeele şi grajdurile sale (cu tot cu balet ecvestru şi faimoasa şcoala de dresură), ai ce vedea. Sunt multe restaurante foarte bune (Chez Lazare, L’Angelique), în special în jurul halelor, şi multe excursii de o zi în împrejurimi. Poţi, pur şi simplu, să zaci pe iarbă, cu o carte bună şi cu o îngheţată artizanală, luată de la chioşcul unui fermier bătrân şi guraliv. Asta în timp ce, undeva în apropiere, o surprinzătoare turmă de oi docile şi dolofane îşi văd, în legea lor, de rumegat. Poţi înota, poţi juca tenis şi poţi merge la sală. Toate acestea, cu aceaasi spectaculoasă vedere spre parcul nesfârşit.
Acestea fiind zise, declar Trianon Palace Versailles numărul 1 al topului meu. Cel puţin până acum. Cine ştie, însă, ce suprize placute ne rezervă vacanţele şi călătoriile viitoare? Promit să vă ţin la curent, tot aici, pe blog. La rândul meu, aştept de la voi recomandări şi amintiri din cele mai reuşite şi plăcute vacanţe, în România sau aiurea. Drum bun!

Fotografii: site-urile hotelurilor din top