Iar m-au facut sa rad cei de la Huffington Post. Cel mai tare e semnul cu marginile ascutite – vorba altui semn, ‘beware of safety!’ :). Le gasiti aici – cele mai tembele semne de avertizare.
Nu-i usor sa fii gazda in zilele noastre. Tre’ sa te gandesti – in afara de gusturi, arome si culori – la diete, alergii, colesterol, vezici biliare, intolerante alimentare, religii si posturi, copii mofturosi si adulti firoscosi. Tre’ sa stai stramb si sa judeci drept, cu strategie si disciplina in devla, precum un general inaintea marii batalii. Sa iti scrii meniuri, sa faci liste, sa tai gros cu pixul unele, sa adaugi cu rosu altele. Sa ai in racitor, dar si in camara; cu alcool, dar si ‘fara alcool’; cu gaz si fara gaz; light si ne-light. Construindu-mi eu schemele tactice pentru un atac la baioneta (sau la frigaruie) de vreo 30 de persoane, am asezat pe flancul stang, ala cu trebsoarele vegetariene-de-post-care-merg-si-alaturi-de-un-gratar, salata asta de naut. E reliable precum un sergent de infanterie, se executa repejor si e colorata ca o uniforma de husar. Ingrediente 6 cutii de 400g…
Asta a fost personajul meu preferat de desene animate, Oblio. Si Arrow, bineinteles.
Am recidivat cu o alta tarta / quiche. Imi place din ce in ce mai mult ideea acestui tip de reteta: iti lasa mult loc pentru improvizatie, se pregateste repede si e simpla, mai ales daca lucrezi cu aluat gata facut. De data asta, e vorba de o combinaite de spanac, branza de capra, ceapa rosie si un strop de nucsoara. Ingrediente 1 foaie de foietaj (de obicei luam vico, acum am luat bella – merge si asta) 1 lingura ulei de masline 1 punga de spanac baby (de la megaimage) 1 ceapa rosie, tocata 3 oua 200 ml lapte 175g feta de capra piper, nucsoara Preincalzeste cuptorul la 180 grade Celsius. Foaia pe care am avut-o era destul de mica, asa ca a trebuit sa mai trag de ea un pic. Am presarat faina pe blat, am pus un strop de faina si pe facaletz si am intins-o cat…
In fata computerului. Din nou. Mereu. Zilnic, ore in sir in fata aceluiasi nenorocit de ecran verde de Solitaire. Tzac, tzac – asa, 5 de cupa peste 6 de pica, dama de cupa peste popa de cupa. Si acum valetul peste amandoi. Un fel de sex in grup, va sa zica. Doamne, se tampea complet – singurul ei interlocutor era laptop-ul asta. Acum show an available move, fir-ai tu sa fii, ca eu nu mai sunt in stare. An available move? Ce miscare ii mai era posibilă, acum sau vreodata? Probabil niciuna, din moment ce toate zilele curgeau la fel, fara putinta de schimbare. Liniare. Nu … nu liniare, pentru ca linia aia – liniara cum e ea – e macar formata dintr-o infinitate de puncte, de intamplari. Ori zilele ei erau perfect transparente, imponderabile, nemiscate. Se intinse dupa un pachet nou de tigari. Cana de cafea era demult goala, dar ii…
Criza de inspiratie la Zane e lucru serios. Totul incepe cu o stare de apatie, in care Zana respectiva rontaie rondele de morcov si se uita in zare precum gaina in lemne. Momentul devine si mai dramatic, atunci cand Zana da o tura prin camara si prin frigider si nu gaseste nimic care sa o intereseze, nimic care sa ii stimuleze imaginatia. In disperare de cauza, Zana deschide un dulap fermecat si scoate de acolo un morman de carti cu vraji de tot felul. Acum vreo doua zile, aflata intr-un astfel de moment de restriste, Zana a rasfoit un catastif intitulat ‘The Jewish Heritage Cookbook’ si a dat peste o reteta cu adevarat biblica. Este vorba despre o supa de linte rosie, acea supa de linte atat de gustoasa si aromata, care l-a facut pe bietul vanator paros Esau sa isi cedeze dreptul de intai-nascut fratelui sau Iacob, mult mai…
E o simpla coincidenta ca ieri am povestit despre torturi, iar azi m-am si executat. Ocazia e festiva, asa ca era si normal sa ma pun pe treaba. Vorbisem deja despre obsesia zilelor calduroase. Timp si rabdare nu am nici vara, dar nici iarna, asa ca am cautat o reteta care sa impace toate caprele si toate verzele. Am gasit-o, iar rezultatul este unul spectaculos. Foarte rapid, fara ore intregi de copt (de fapt, fara nici un pic de copt) si – mai ales – delicios. Ingrediente 300g ciocolata alba (ia-o pe cea mai buna pe care o gasesti, merita) 600g branza alba (eu am folosit philadephia, din nou – cea mai buna) 285ml frisca lichida (ma rog, pe cutia lui ladorna scrie ‘smantana pt gatit 32% grasimi’, dar nu vreau sa apara confuzii) 50g zahar tos (din cel fin) 200g zmeura 200g capsuni afine, optional 5 linguri gem de…
Nici una, cel putin deocamdata. Poate ca gena de soacra mare incepe sa se activeze in jurul acestei varste. Sau poate ca ma atrage nebunia formelor create din zahar, excentricitatea si deseori kitsch-ul suprem pe care il pot atinge astfel de constructii. Oricum, de ceva timp incoace ma tot documentez in acest sens si tin mortis sa va pun si pe voi la curent cu descoperirile mele. In primul rand putina istorie. Se pare ca distractia a debutat pe timpul romanilor. Mai intai, mirele rupea deasupra capului miresei un fel de turta din cereale si zahar, in timp ce musafirele necasatorite se tarau pe jos, pentru a prinde macar o frimitura din aceasta delicatesa. Ulterior, aruncatul cu frimituri s-a transformat in cel mai enervant obicei de nunta – aruncatul cu boabe de orez. In Evul Mediu, musafirii erau poftiti sa vina cu prajitura de acasa. Toate prajiturelele astfel adunate erau…
N-am rabdare sa fac toata smecheria cu datul unei cantitati majore de mere pe razatoare, sa le calesc si sa mai stau sa intind si foaia de aluat. In plus, umplutura de placinta traditionala mi se pare cam insipida, mai ales daca e facuta cu merele mutante de prin piete (ionatanele romanesti – cand dai de ele – sunt atat de smotocite, incat sfarsesti prin a arunca jumatate din cantitate la gunoi). Dupa cum v-ati obisnuit deja, am cautat an easy way out, ca sa manance si gura noastra ceva bun fara prea mult efort. Nu cumva sa aduceti aminte taman acush de calorii si alte prostii din astea, ca o sa ma fac ca n-am auzit! Bine, hai, ca sa mai indulcesc pilula, o sa adaug niste cranberries, adica merisoare, ca au tone de vitamina C si fac bine la tot felul de infectii. Sincer, eu le-am adaugat pentru…
Am inceput sa dezvolt o adevarata obsesie legata de venirea verii. Pe bune, sunt putin ingrijorata: am dat jos cutiile cu haine subtiri, ca sa vad culori mai intense si materiale mai vaporoase – nu aceleasi stofe, laneturi si bumbacuri pufoase pe care le am in fata ochilor de 6 luni incoace. Sambata seara m-am incaltat cu pantofi cu toc, chiar daca era sa imi rup gatul pe gheata din fata casei unor prieteni. Dupa ce am facut ordine in farduri, mi-am dat seama ca eram gata-gata sa arunc toate nuantele de gri si beige si pastrasem numai tra-la-la-uri (pe care, sincer, nici macar vara nu le prea port): fistic, turcoaz, roz, orange. Nu mai vorbesc de bucatarie, unde ma trage ata doar spre retete care ar trebui mancate in iulie, pe o terasa in plina briza a marii. Pana si cautarile mele pe net sunt partizanele aceleiasi obsesii -…