În copilărie, locuiam într-un bloc interbelic în care fereastra cămării se deschidea spre scara principală. Nu mă întrebați de ce, nu am înțeles niciodată. Orișicum, această nefirească situație însemna că, la orice sosire acasă, aflam cu precizie ce gătiseră doamna Hulea de la parter sau madam general Kogălniceanu de la primul etaj. De obicei, în cazul doamnei general, era vorba despre vreo fiertură horror destinată haremului de 10 pisici, peste care domnea motanul Capsomanu’. Acesta era chemat acasă, din vagabondaj, de sunetul a două cuțite ascuțite între ele, semn că era gata cina. Mă scuzați, am divagat, să revenim la etajul II, unde, la fereastra de la cămara noastră, se întâmplau o serie de lucruri. Prin ochiurile grilajului său de fier forjat ne arunca poștașul revista Pif, cu tot cu gadgetul ei. Pe aceeași fereastră, mama se rățoia la noi, ca toate celelalte mame din bloc, să trecem urgent…
În urma acestor zile de aprovizionare oarecum frenetică și dezorganizată, m-am trezit cu o casoletă de jumătate de kilogram cu…
Iarna asta leșinată, din care nu prea întelegem nimic, mi-a adus o viroză ciudată, care m-a cutremurat și m-a călcat…
Am lăsat-o mai moale cu scrisul în ultima vreme, pentru că Muza s-a săturat, probabil, de programul meu haotic şi…
Azi a fost o minunată zi de octombrie. Specială prin faptul că am reușit să îmi curăț blogul de tonele…
Nu e Crăciun fără cozonac, dar nici fără alte bunătățuri dulci pentru musafiri mici și mari. În afară de toate…
Cam la vremea asta de început de iulie plecam în vacanţa de vară, la ţară. Pentru copilul bucureştean, lumea Munţilor…
Prima partea a lui decembrie este pentru mine un prilej de experimente pregătitoare pentru meniul de sărbători. Şi cum, în…
Cu toate că am fost ușor traumatizată în copilărie de iepurii sălbatici aduși acasă de tata, apoi jupuiți de blană…
Dacă ai intrat într-o piață orientala de mirodenii, ești vrăjit pentru totdeauna. Tarabele pline de conuri multicolore și fragile, construite…