Domnule, eu, când apare conopida cea nouă şi fragedă în piaţă, sunt cuprinsă de o inexplicabilă folie. Tot cumpăr conopidă şi o tot gătesc, timp de vreo săptămână. După asta, uit de respectiva cruciferă până spre toamnă, când cad, din nou, în aceeaşi patimă de 7 zile.
M-am întrebat ce o fi chestia asta – singura explicaţie străvezie pe care o găsesc stă într-o întâmplare din vremea când eram gravidă. Era în mai 1989, iar eu aveam dimensiunile unei mici fregate şi mă bălăbăneam ca o raţă printre tarabele din Piaţa Amzei. Ce să vezi? O ţărancă vindea conopidă. Coada la taraba ei ca la Maglavit. Mă aşez printre ultimii şi cei mai lipsiţi de speranţă codaşi (codieri? codaci?). Ţăranca cea vârstnică mă vede, zâmbeşte, se apleacă şi scoate de sub tejghea cea mai mare, albă şi frumoasa conopidă din Sud Estul Europei comuniste. Zice: „Fetiţo, nu mai sta la rând, vino-ncoace – ţineam asta să o duc unui doctor, da’ nu pot răbda să te văd poftind!”. Îmi întinde trufandaua cea preţioasă. În acel moment, o madamă cu părul rosu-carmin şi ruj portocaliu, fruntaşă în coadă, se întoarce, mă măsoară cu nedisimulat dezgust şi pizmă, apoi spune: „Da’ de ce i-o dai, femeie, nu vezi că deja stă să fete?”. Am apucat conopida aia ca pe un trofeu, triumfătoare şi ruşinată în acelaşi timp, şi m-am dus acasă ca o săgeată de o tonă jumătate ce mă aflam. Am făcut din ea şi supă şi salată şi sufleu. M-am îndopat cu ea încă fierbinte, lângă plită, mângâindu-mă pe burta pepenoasă în care se zbănţuia al mic (btw, el să nu vadă aşa legumă în mâncare!). Mă gândesc că de-atunci mi se trage. Ce ţi-e şi cu viaţa şi conopidele ei!
Fiind eu supusă, în aceste momente, obsesiei albe şi inflorescente, vă propun o reteta de salată. Mai urmează şi altele cu acelaşi leitmotiv, vă previn.
Ingrediente
- 1 conopidă mică, spălată, curăţată de frunze şi cotor, desfăcută în bucheţele
- 2 morcovi curăţaţi, daţi pe răzătoare
- 1 ceapă rpsie potrivită, tocată mărunt
- 2 linguri de capere
- 1 mână de pătrunjel verde tocat
- 1 lingură de oţet de vin alb
- 1 linguriţă de muştar de Dijon
- 2 linguri ulei de măsline
- 1 lingură de maioneză
- sare, piper negru proaspăt măcinat
Mod de preparare
1. Opăreşte preţ de 5 minute bucheţelele de conopidă cu apă fierbinte. Scurge-le bine, lasă să se răcească.
2. Într-un castron, amestecă morcovul, ceapa tocată, caperele, pătrunjelul verde şi conopida. Asezonează cu sare şi piper negru proaspăt măcinat.
3. Într-un mic bol separat, pregăteşte sosul. Amestecă oţetul cu muştarul de Dijon, apoi adaugă treptat uleiul de măsline şi, în final, maioneză.
4. Toarnă peste salată şi amestecă.
Poftă bună şi pe curând, cu alte reţete din „săptămâna conopidei”!
(Cui nu-i place conopida, să stea fără grijă, ca mai am şi alt fel de muniţie pe ţeavă.)
1 Comment
:))) imi tremura sufletul ca ma iei in colti ca la fenicul!:)